Întreabă-mă să te întreb

Sătui până peste cap de proiecte,teme şi examene(şi când te gândeşti că abia a început stresiunea…)ne-am hotărât să ieşim la o bere.Suntem 4 prieteni ce stăm impreună într-un apartament!Zis şi făcut.Am ajuns in barul cu pricina,un loc foarte drag nouă,unde avem foarte mulţi prieteni.Atmosferă liniştită,Pink Floyd pe fundal.Oameni cam lenesi,fiecare adancit parca in propriile ganduri.Aşteptam totuşi o mişcare ceva care să anunţe o distracţie mai mare.Intre timp, am scos o  foaie de hârtie şi am început un dialog scris cu Degeţel:

”Eu: -Da’ ce faci?
Degeţel: -Iaca,un joben cu moţ! Tu?
Eu: -Eu încerc să joc pe degete depresia.Ce zici,oare reuşesc?
Degeţel: -Dacă o joci pe degetele mele,poate izbuteşti!Altfel nu ştiu ce să zic.Pronosticul e cam rezervat!
Eu: -Am mai mari şanse să mă amăgesc sau de ce?:)) (Nu degeaba i se spune Degeţel;) )
Degeţel: -Amăgirea e o ironie a sorţii.Hai să devenim clovni în propriul circ.
Eu: -Da,dar ştii cum e:clovnii zâmbesc tot timpul,pentru că asta le e meseria.Dar
oare vor?Tu vrei?
Degeţel: -Ei zâmbesc pentru că pot;)… Ştii de ce?Pentru că cineva mai iscusit decât ei a ştiut să le întindă vopselele pe faţă.Eu sunt prea mic şi prea trist ca să mai conteze…
Eu: -Da, asa e.Dar gândeşte-te puţin:mai multi mici si trişti,aşa ca tine şi ca noi,împreună, nu putem face ceva?Revoluţie!!!
Degeţel:-Da!O furtună într-un pahar cu apă.Gândeşte-te!
Eu: -Tornadă mai degrabă?
Degeţel:-Tu ai paharul pe jumătate gol sau pe jumătate plin?cum îl vezi?
Eu: – Îl văd doar un pahar…..”

Probabil discutia ar fi continuat muult si bine insa o piesa si niste prieteni care probabil deja golisera jumatate dine pahar ne-au chemat la dans:”am venit la distracţie,lasaţi prostiile astea”…

O fi..n-o fi…important e că sunt,indiferent cum le-am numi!Ca drept dovadă ne gândim la ele chiar şi atunci când vrem să ne destindem puţin.Însă,care ar fi farmecul fără ele?Aşa că…la prostii înainte!!:)