“peste tot atarna greu teama de sinceritate..”
Sa strangi ce n-ai si sa mai speri
In clipe albe, nu ca ieri
Sa vrei sa poti mai mult dar sa astepti
Sa-ncerci sa fugi dar totusi sa regreti
Caci oare din nimic ce a mai ramas
Cand mori incet,cand n-ai nici un ragaz
Si stai si te intrebi pentru a mia oara
Sa mai astepti,sa fie poate ca odinioara?
Dar oare viata nu-i ca o spirala
Un du-te vino acru ca de smoala?
Si-atunci cum ai mai putea sa speri
Cand azi e tot negrul zilelor de ieri…
Postat in Uncategorized | 2 Comentarii »
Sătui până peste cap de proiecte,teme şi examene(şi când te gândeşti că abia a început stresiunea…)ne-am hotărât să ieşim la o bere.Suntem 4 prieteni ce stăm impreună într-un apartament!Zis şi făcut.Am ajuns in barul cu pricina,un loc foarte drag nouă,unde avem foarte mulţi prieteni.Atmosferă liniştită,Pink Floyd pe fundal.Oameni cam lenesi,fiecare adancit parca in propriile ganduri.Aşteptam totuşi o mişcare ceva care să anunţe o distracţie mai mare.Intre timp, am scos o foaie de hârtie şi am început un dialog scris cu Degeţel:
”Eu: -Da’ ce faci?
Degeţel: -Iaca,un joben cu moţ! Tu?
Eu: -Eu încerc să joc pe degete depresia.Ce zici,oare reuşesc?
Degeţel: -Dacă o joci pe degetele mele,poate izbuteşti!Altfel nu ştiu ce să zic.Pronosticul e cam rezervat!
Eu: -Am mai mari şanse să mă amăgesc sau de ce?:)) (Nu degeaba i se spune Degeţel;) )
Degeţel: -Amăgirea e o ironie a sorţii.Hai să devenim clovni în propriul circ.
Eu: -Da,dar ştii cum e:clovnii zâmbesc tot timpul,pentru că asta le e meseria.Dar
oare vor?Tu vrei?
Degeţel: -Ei zâmbesc pentru că pot;)… Ştii de ce?Pentru că cineva mai iscusit decât ei a ştiut să le întindă vopselele pe faţă.Eu sunt prea mic şi prea trist ca să mai conteze…
Eu: -Da, asa e.Dar gândeşte-te puţin:mai multi mici si trişti,aşa ca tine şi ca noi,împreună, nu putem face ceva?Revoluţie!!!
Degeţel:-Da!O furtună într-un pahar cu apă.Gândeşte-te!
Eu: -Tornadă mai degrabă?
Degeţel:-Tu ai paharul pe jumătate gol sau pe jumătate plin?cum îl vezi?
Eu: – Îl văd doar un pahar…..”
Probabil discutia ar fi continuat muult si bine insa o piesa si niste prieteni care probabil deja golisera jumatate dine pahar ne-au chemat la dans:”am venit la distracţie,lasaţi prostiile astea”…
O fi..n-o fi…important e că sunt,indiferent cum le-am numi!Ca drept dovadă ne gândim la ele chiar şi atunci când vrem să ne destindem puţin.Însă,care ar fi farmecul fără ele?Aşa că…la prostii înainte!!:)
Postat in Uncategorized | 4 Comentarii »
Avem timpul in mâini.De ce lăsăm să se scurgă printre degete?…ticăie!Fără încetare.Pentru că trebuie!Ceasul deşteptător sună,nu te trezeşte!Exact ca atunci când priveşti un om:a privi nu inseamnă a vedea!..când privesc un om inseamnă că ma uit şi in sufletul lui.
Citim,ne informăm de peste tot cu de toate!Insă paragrafele din cărţi nu ţin locul unei persoane.”Dar o pot înlocui”(ar spune un prieten de-al meu).Viaţa este o provocare si trebuie să ne bucurăm de ea.Vorba aia:”viaţa e frumoasă,oamenii o fac urâtă”!Totul ţine de noi!.
Căutăm răspunsuri,alergăm după concret.Viteza ne stăpâneşte.Aparenţele ne domină.Dar la urma urmei,aparenţele sunt aparenţe,faptele sunt esenţe!Un scop şi un mijloc nu e acelaşi lucru!
Comunicarea e soluţia!Limbajul a apărut din nevoia de a comunica,din nevoia de a clasifica.Limba este cel mai dulce şi cel mai amar organ!dacă e sa ne raportăm la Esop…
Nu pot sa accept ideea că noi oamenii nu avem absolut nici un cuvant de spus!Ci doar nişte percepţii vis-a-vis de nişte concepte inoculate de societate.Prefer să raportez totul la structura mea de om!
Iubesc viaţa,chiar dacă o iubesc ca pe o secure!Nu vreau să caut ceva mult prea repede decât imi este dat să cunosc!Vreau să gust viaţa.Să fac pace cu mine şi cu ce e in jurul meu!
Acum să nu vă gândiţi că fac greşeala de a persista in ideea de unicitate(toţi o avem intr-un moment al vieţii)..
Vreau doar să subliniez un fapt:orice situaţie are cel puţin incă o opţiune!
Postat in Uncategorized | 12 Comentarii »
“Are nouă vieţi.Poţi să o arunci de la balcon,oricum va cădea in picioare.Hai incearcă,nu-ţi fie frică!!”…o discuţie purtată cu fratele meu,undeva la vârsta de 5-6 ani când tata s-a îndurat de noi si ne-a luat pana la urma o pisică.Mai bine n-o făcea,a trecut prin prea multe sărăcuţa.Eh,copii entuziasmaţi !…
Şi noi,oamenii,avem nouă vieţi!De fapt nu,avem mult mai multe.Avem câte vrem!Putem muri ori de câte ori vrem într-o zi!Şi reînvia imediat!…Fiecare e liber sa aleaga,in functie de cat suporta…Sau de cât de multe vrea sa suporte..
Suntem oameni.Din start poti spune ca suntem luptatori,suntem rezistenti.Oricât am sta in “moarte clinică”,găsim calea de întoarcere,TOT TIMPUL! Nu avem nevoie de aparate care să ne ţină în viaţă.Avem nevoie doar de iubire!
Mi-e dor de copilărie.Când totul era frumos şi nou!!Cu întrebări şi griji specifice vârstei…sincere şi nevinovate…croşetate însă mereu cu răspunsuri si soluţii.
M-am săturat să văd pe stradă numai lume tristă,gri.Priviri reci fără de speranţă.Gânduri in finaluri apocaliptice.
Da, e greu.Însă..de ce să nu continuam sa supravietuim?Nu există nu pot,există nu vreau!Într-un fel sau altul,poţi schimba!Cât de puţin.Şi tot e mai bine!Bucuraţi-vă!
Chiar e posibil…2 copii de 5-6 ani au reuşit!…Pisica a căzut in picioare!TOT TIMPUL!;)
Postat in Uncategorized | 7 Comentarii »
